Condiţiile fizico-geografice analizate au fost deosebit de favorabile formării acestui centru urban de pe Valea Trotuşului. La fel de importante sunt şi dovezile aduse asupra existenţei de-a lungul vremurilor a numeroaselor aşezări umane, încă din epoca paleolitică şi până la apariţia oraşului, în secolul al XlV-lea.
Este cunoscut faptul că în istoria social-economică a Moldovei din secolele XIV-XVII un rol important l-a avut aşezarea urbană de la Trotuş. Acest lucru se explică prin aceea că oraşul era situat în apropierea unei vechi şi însemnate ocne de sare şi totodata în locul de unde începea importantul drum comercial, încă din antichitate, care, Originea numelui oraşului Trotuş e controversată. După cum se ştie Trotuşul a luat numele apei lânga care era aşezat. Forma veche a numelui, aşa cum apare în actele slave ale secolului al XV-lea, este “TOTRUŞ”, în ungureşte la 1466: “TATHROS”. Din această formă a rezultat prin metateza forma actuală TROTUŞ.
Istoricul Nicolae Iorga arată ca Totruş, Tatroş, pare să însemne “râul tătăresc” de la tătari, carora le aparţinea Moldova.
Unii cercetători arată că Trotuşul (râu, cu izvorul în Transilvania) ar fi sinonim cu Bistriţa (Radu Rosetti), dar Al. Philipide nu găseşte în limba maghiară decât adjectivul tartos, durabil, perseverent, ceea ce l-a determinat pe Iorgu Iordan să arate că acesta a suferit uşor metateza lui “r” spre a deveni “tatros”, iar mai târziu la români, tratos (trotuş). Al. Philippide emite şi ipoteza derivării numelui de la tataros=tătărăsc. Istoricul ieşean Ştefan S. Gorovei menţiona că de pe urma tătarilor au ramas vreo 15 toponime, ce au la origine numele acestor cuceritori, printre care şi Trotuşul, al cărui nume este iniţial TOTRUŞ, care e pronunţia ungurească pentru tataros.
În concluzie, din punct de vedere etimologic Trotuşul este un oiconim minor, simplu ce caracterizează natura locului (hidrografia), provenit dintr-un hidronim (Trotuş-râul), iar Târgul Trotuş este un oiconim minor, compus ce caracterizează aşezarea însăşi (funcţia predominantă) – Târgul plus det. Trotuş.
